Translate

luni, 13 iunie 2016

Cum sa iti impaci porcusorii

Asta suna ca in filmul "Cum sa iti dresezi dragonul"...
Ideea este ca saptamana trecuta, cam pe marti seara, cand temperatura mea facuse un salt spectaculos de la 39 la 38,5 grade, iar stelutele care mi se plimbau prin fata ochilor se colorasera din verde in alb-optimist (semanau cu luminita de la capatul tunelului), mi s-a parut mie ca este cam multa liniste si pace in "apartamentul" pet-urilor achizitionate de Paste, adica cei doi porcusori de Guinea pe care vi i-am mai aratat. Ma uit pe geamlacul custii si il vad pe-ala maro, mai mare si mai blegut, Cookie pre numele lui barbatesc, stand cam ciusdit intr-un colt, in vreme ce Oreo, zvarluga mai tanara concasa placid un pai. Mdeh, nu degeaba e vorba "umbla porcul cu paiu'n gura".
Il intreb pe pusti daca a observat ceva ciudat la lighioane cat fusesem eu plecata pe alte taramuri (cu capul, evident), iar el toarna gaz pe foc si-mi spune ca i se pare ca l-a auzit pe Cookie stranutand. Hait, asta mai lipsea, un porcusor bolnav!
Ma adun cum pot, bag mana in cusca si-l iau pe impricinat in brate sa-l consolez, ca tare le mai place sa fie mangaiati si cainati cand au vreo nemultumire. Il infasor in paturica, il scarpin, el se lungeste la mine in brate, lesinat tot de placere. Ii verific toate "instalatiile", totul pare in regula, nu curge nimic pe nicaieri. Si-atunci ce Dumnezeului are animalul? S-o fi plictisind, cuget eu cu stelutele jucandu-mi pe la colturile ochilor. Scot cadita de joaca, le aranjez paiele, carpele si ii pun sa se zbantuie.
Maiculita, in secunda a doua dupa ce se vad amandoi in cada, se produce o invalmaseala, paiele si textilele zboara incontrolabil, lighioanele chiraie, se alearga ca in Grand Prix-ul de la Monaco, mai au putin si tropaie pe peretii caditei, sfidand gravitatia mai ceva decat caprele de munte... Pret de cateva momente raman cu gura cascata, siderata de spectacol, apoi realizez crunta realitate: porcusorii mei se BAT.
Ma reped si-l apuc pe unul din ei, scotandu-l iute din cada. Chitaie amandoi ascutit, sunt extrem de suparati. Ii separ si incerc sa-i impac cu o frunza de salata, dar sunt prea ciufuti si nu vor sa manance. Acum pricep de ce parea Cookie bolnav. Nu mi-am dat seama ca in luna asta au ajuns la maturitate si s-a cam dus prietenia din zilele bune ale copilariei. Porcusorii baieti sunt destul de rai si teritoriali, daca nu se inteleg, e chestie definitiva, au personalitatea lor.
Vad negru in fata ochilor. Nu am cum sa ii tin separati! Nu pot sa amenajez in cadita inca un loc de cazare, implica o groaza de talas si munca suplimentara. Decid sa astept. Totusi incep sa vociferez ca, daca "ruptura" este ireparabila, trebuie sa il dam pe unul dintre ei. Pustiul meu jeleste, nu e in stare sa aleaga... Tragedia capata proportii biblice. Poate, daca n-as fi bolnava, as judeca mai calm, dar deocamdata mi-e prea rau ca sa-mi faca probleme si porcusorii.
In urmatoarele doua zile ii rotesc, plasandu-i cu randul in cada si in cusca deoarece numai in cusca au recipientul din care picura apa de baut. Am o singura tentativa de impacare, dar se repeta faza cu Grand Prix-ul, asa ca renunt. Perspectiva cu dusul inapoi la magazin pare sa devina realitate.
Vineri mi se limpezesc si mie creierii si incep sa vad viata in culori mai pastelate. La prima ora a diminetii hotarasc sa transez lucrurile in stil personal. Ori asa, ori asa! Ii pun din nou pe-amandoi in cada, mai ales ca statusera atata despartiti. Domnul Oreo (are numele de la biscuiti deoarece e colorat cam la fel) sta intepenit, cu parul leonin dintre urechi zburlit, fixandu-l terorizat pe Cookie care incepe sa toarca (cam cum fac pisicile), etaland comportamentul de imperechere. Evident, fiind la maturitate, amandoi vor sa si-o puna (scuzati expresia), chestie care ii si enerveaza reciproc, de unde si conflictul. E un soi de cerc vicios.
Ii vad ca torc si se invartesc unul dupa altul si atunci, nu stiu ce-mi vine si var palma cu degetele desfacute intre ei. Torsul inceteaza, amandoi imi miros degetele, incearca sa ma "guste" cu dintisorii. Ridic mana, dupa cateva secunde ii apuca din nou, de data asta vor sa treaca la agresiuni fizice si clantane fioros din dinti. Bag iar palma intre ei. Manifestarile inceteaza brusc, ii intriga manevra cu palma.
Ce sa va zic! Mi-am petrecut o jumatate de ora varand mana intre ei ori de cate ori treceau la fapte. Cum torceau, vorbeam cu ei si le spuneam ca nu se cade sa "facem chestii de-ASTEA". Cookie se uita la mine cu ochiul ca o margica, de parca ar zice "esti nebuna, femeie, pai de-aia traim, ca sa facem chestia AIA!" Din punctul lui de vedere are dreptate. Incet, incet, ii vad ca reincep sa manance impreuna.
I-am supravegheat toata ziua, eu si pustiul, ori de cate ori auzeam torsul ne duceam la ei. Porcusorii sunt extrem de sensibili si inteligenti, au priceput destul de repede ca trebuie sa se impace. Seara, cand i-am pus in cusca, am avut grija sa scot fesul in care se cuibarisera pana atunci si care fusese motiv de scandal si gelozie. Acum sunt inca in perioada de proba, lucram la comportamentul agresiv.
Numai consortul meu isi va cauta mult si bine fesul lui cu Nike de acum 30 de ani.

2 comentarii:

  1. Ce simpatica poveste,mai ales spusa/scrisa de tine!

    Noroc ca ai mei baieti s-au limitat la caini,pe care-i tin in curte.:)

    RăspundețiȘtergere

Comentariile la acest articol sunt moderate, nu apar imediat pe pagina.