Translate

joi, 23 aprilie 2015

Despre logic si ilogic in viata unui functionar

Din cand in cand o citesc pe Simona Tache si rad de ma prapadesc. Aseara cineva distribuise pe Fb ultimul ei articol, il gasiti AICI, o postare extrem de amuzanta despre birocratia de la noi din tara, inca in floare, inca viguroasa. Personajul principal este dosarul cu sina si inflexibilitatea functionarilor atunci cand vine vorba de depus acte pentru diverse probleme. Bineinteles ca au aparut zeci de comentarii ale cititorilor ce trecusera la randul lor prin astfel de experiente.
N-am avut ce face, ca de obicei, si foarte amuzata, am scris si eu doua randuri in care am explicat ca lucrez in institutie de stat, dar la noi nu exista pretentia ca solicitantul sa aiba dosar perfect pus la punct si nici macar....dosar, i-l dam noi dupa ce il ajutam sa completeze formulare si sa aseze hartiile in ordine. Am crezut ca o gluma e o gluma, adica glumim cu totii, ca na!, ce poti sa faci in situatii care te depasesc si te umplu de nervi?

Am omis insa faptul ca intotdeauna exista "istericul de serviciu" , "prostanul de serviciu" si "prea-umblatul de serviciu". Asa ca, fiindu-mi adresata o replica nu la fel de intelegatoare ca a mea, am simtit nevoia sa fac aceste precizari:
- Simona Tache vorbeste in primul rand, asa cum am precizat, de inflexibilitatea si opacitatea unor functionari care considera ca nu trebuie sa-si piarda vremea explicand ce si cum unui amarat de solicitant care nu are toate documentele+dosarul de rigoare. Si are mare dreptate. In timp ce lista de acte ce trebuie depuse intr-o speta oarecare este prevazuta de o lege, caz in care functionarul nu poate accepta dosarul incomplet deoarece incalca legea, faptul ca aceste acte trebuie prinse intr-un tip sau altul de dosar/plic/folie/mapa este deja un abuz. Cu exceptia unor cazuri bine stipulate de lege (prezentari la licitatii, inaintari de cereri de finantare) unde toate documentatiile trebuie sa arate la fel ca sa nu existe discriminari.
-Ideea ca un functionar adora sa se ingroape in hartii este o aberatie totala. Cand ai un birou in care domnesc turnuri de dosare, n-ai o arhiva in care sa le depozitezi si lucrezi in praful asternut gros peste tot, imbolnavindu-te de alergii, nu prea vad ce ti-ar putea face atata placere. Dar esti obligat sa aduni hartiile altfel risti sa iesi in afara legii si as vrea sa-l vad si eu pe ala care isi asuma asemenea raspundere in serviciu.
-S-au dat exemple de alte tarisoare unde chipurile cetateanului nu i se cere nimic, nimicuta. Hai, ma lasi! Aveti impresia ca, in contextul atacurilor teroriste din ultimii ani, exista vreun guvern atat de prost, ca nu pot sa-i zic altfel, incat sa nu stie in fiecare moment ce deget misca cetateanul? Nu va suparati, dar trebuie sa fii un pic dus ca sa crezi ca te plimbi liber sub soare, fara sa se cunoasca toate datele despre tine. Libertatea este o iluzie bine intretinuta, datele despre tine sunt stocate in format electronic, nu pe hartie. Sau poate idealistii nu se uita la filme politiste?  Se stie precis unde locuiesti, ce scoli ai facut, de cate ori te-ai mutat, ce psihoze ai dezvoltat ca adult etc. Asa se va ajunge si la noi, dar suntem la inceput. Bazele de date implementate functioneaza greu, continuam sa le dublam cu hartii. Deocamdata!
-De ce avem atatea hartii in dosare? Pai, pentru ca fara acestea (deocamdata) ar fi anarhie. Ia imaginati-va voi ca sunteti functionarul de la cadastru si va vine un solicitant care vrea sa intabuleze o casa de-abia cumparata. In loc sa va prezinte planul de situatie, coordonatele STEREO si actul de vanzare-cumparare, solicitantul incepe sa povesteasca: "Pai, sa vedeti! Am o casa situata pe strada Cutare colt cu strada Cutare, cu un teren de vreo doua sute de mp, i-am masurat cu pasul, vecinul din dreapta e nasul Pandele, pe-ala din stanga nu-l cunosc iar in spate e viran, nu stiu al cui e dar am pus un bolovan ca sa se vada hotarul. A, da! Am venit cu cererea asta in care am povestit tot ce v-am spus, dvs. sunteti tare increzatori, asa ca faceti bine si intabulati-mi casa urgent, ca ma grabesc."
Oameni buni, chiar credeti, dar sincer spuneti, chiar credeti ca lucrurile pot functiona astfel?
Sau sunteti functionarul de la aia care dau pensiile de handicap sau cum s-or fi numind si se prezinta intr-o zi unul care isi trage piciorul, se uita crucis si vorbeste fara litera "m" si va solicita sa-i dati bani ca n-are cu ce trai. Voi ce-ati face? I-ati da dintr-un condei banii fara sa-i cereti dovezi ca este bolnav, fara act de identitate, fara nimic? Ma indoiesc.
-Este adevarat ca cei mai multi oameni sunt cinstiti si nu inteleg de ce este nevoie de un dosar stufos, dar si mai adevarat este ca exista un procent marisor de personaje care te-ar insela la fiecare pas, o spun din proprie experienta. Hartiile sunt facute pentru cei necinstiti, nu pentru cei cinstiti. Si credeti-ma ca in tara asta intalnesti mincinosi la tot pasul, gata sa profite de bunavointa ta. De obicei, aceia sunt si cei mai porniti pe faptul ca li se cer prea multe acte.
- Toti comentatorii la articolul Simonei se dadeau de ceasul mortii ca ce au mai umblat dupa hartii. Dragii mei, va casatoriti o data sau de doua ori in viata, vindeti/cumparati proprietati o data sau de doua ori, nasteti o data sau de doua ori in viata, iesiti la pensie o data, muriti o singura data, faceti acte de mostenire cam de doua ori in viata. E chiar asa un capat de tara ca o data la cativa ani plimbati niste hartii pe la un ghiseu? De-abia mai faceti miscare, va mai enervati, va mai creste tensiunea, simtiti ca traiti, nu? Eu am facut chestia asta, ultima oara, acum 10 ani cand s-a nascut copilul. Si ce! Iata-ma-s bine merci, am alte griji.
-Se pare ca oamenii chiar nu stiu cateva reguli de baza si se plimba de nu stiu cate ori pe la cate o institutie. E simplu! Atunci cand ai de depus un dosar, ori accesezi site-ul institutiei pe net si scoti de-acolo ce iti trebuie, ori te misti pana acolo si citesti lista afisata pe usa sau intrebi la informatii. Daca esti masochist si iti face placere sa te duci de o suta de ori si sa o innebunesti pe functionara de serviciu, care in cele din urma va fi scorpie si te va repezi, atunci...go for it! Cineva, acolo, te asteapta sa-ti frece menta. Pentru fiecare masochist exista un sadic corespunzator.
Acestea fiind zise, voi incheia spunand ca birocratia adevarata este in alta parte, este la operatorii economici obligati sa umble, sa raporteze, sa faca o gramada de hartii, nu la persoanele fizice care isi rezolva maruntisuri inerente. Dar asta este deja alta discutie!

5 comentarii:

  1. Ultima data, la CNAS era s-o strang de gat pe proasta aia. Am stat ca tot omu 3 ore la coada, pur si simplu pt ca puteam si mi-am facut timp. Ok, puteam, cu o mana pe care n-o mai simteam din cauza unei compresii traumatice pe nerv. Deci speriata, cu-ale mele ganduri, da stiam ca-s altii "mai cu probleme".
    Dupa ce ca era rea lumea care astepta (ma rog 2-3 ofilite), am mai dat si peste unica functionara a p***i mele, care NU STIA sa-mi explice ce am de facut si ca sa-si ascunda incompetenta,repeta o tampenie care n-avea nimic a face cu al meu caz, ba mai mult, urla indignata, in timp ce eu eram calma si puneam intrebari la subiect.
    Romania. A doua zi mi-am sunat un amic medic si m-am dus direct sus la "un amic de-al lui". Care m-a ajutat in 5 minute, nu era nimic de mare invarteala, platisem tot, da aia "de jos" nu a stiut cum sa procedeze.
    Stii, se plang cei ca "ea" ca au salarii mici. In timp ce tineri iesiti din facultate abia asteapta sa faca 2-3 ani de experienta in administratie cu un post de asta, tinem toate rapandulele plictisite si timorate dupa ghisee.

    Si pentru ca sunt si multe care NU se incadreaza aici, le spun ca am toata stima cand cunosc un astfel de om: bland macar. BLAND. Cer prea mult?
    Ok, nu ma poti ajuta, nu ma fute!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, asta e hiba cu functionarii care lucreaza cu zeci de persoane intr-o zi, ajung sa-si piarda rabdarea si devin inflexibili, cum spuneam. Cand ti se perinda atatea feluri de oameni prin fata e greu sa-ti pastrezi seninatatea pana la sfarsitul programului. Din pacate personalul de la ghisee nu este trimis la cursuri de comportament cu publicul sau la cele de control al furiei. Si daca te mai uiti pe la filme o sa vezi ca asta este atitudinea cam peste tot in lume, nu suntem noi taman mama exceptiei. Acuma, sincer, daca aveai o cunostinta, iar problema ta era mai deosebita, trebuia sa apelezi din prima, nu sa te chinui la coada.

      Ștergere
    2. Asa e, trebuia sa apelez din prima. Dar m-am gandit sa vad cum e, ce-oi pati, daca stau si eu in rand cu lumea? Ete na, cautam tabletelele cu pasiflora pt calmare dupa ce-am plecat de-acolo.

      Poate m-am prea rasfatat in Germania. Am umblat pe la toate- de la banci pana la primarie si finante. Dar stiam regula. Luam numarul si sedeam bland. Stiam dinainte si ce trebuie sa duc ori sa cer, cu un simplu click pe linkul institutiei. Sigur, plafonati plictisiti am vazut, dar nu voiam sa ma ia in brate oarecare si sa-mi spuna ca e o zi frumoasa. Primeam raspunsul clar la intrebari, a doua oara veneam pregatita, daca imi lipsea ceva mi se spunea exact ce si unde e de procurat. N-am intalnit in 8 ani un angajat din sist public sa-si verse nervii pe mine.
      Obicei prost- rasfatul asta, din orice domeniu vine :)

      Ștergere
  2. Eu când mi-am depus actele pentru titularizare m-am prezentat cu: dosar plic, dosar șină, perforator... că nu știam ce le mai trece prin cap. Unii au râs, dar asta m-a scutit de un drum și de niște nervi în plus. :)
    Chestia cu dosarul cu șină în unele cazuri mi se pare justificată. Când trebuie să primești zeci de dosare cu zeci de hârtii (mai ales dacă trebuie să te mai și uiți prin ele după aia) mi se pare mai simplu pentru cel care le primește să le primească într-un dosar cu șină. Eu m-am obișnuit... și cu birocrația și cu nemulțumirile oamenilor... La un alt loc de muncă, atunci când mă vedeau își puneau mâinile în cap. Și eram colegi, nu niște străini. Te-ai fi așteptat ca măcar ăștia să înțeleagă... da' de unde? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La noi nu ne cramponam de aspect, am zis sa nu stresam beneficiarul, asa ca ii oferim noi dosar, poate sa vina cu hartiile in mana. Oricum ii spunem ce mai are de facut, primim dosare incomplete, le tinem la noi pana aduc toate actele, le facem si copii daca n-au, totul gratis evident. In fond si functionarii au nevoie sa umble pe la alte porti ca sa obtina ceva. Dar tocmai larghetea asta ne-a aratat ceva: ca multi iti vor lua toata mana daca le oferi degetul de rigoare. Au existat solicitanti care au depus un dosar, au vrut actul repede si au venit sa-l ridice dupa un an. Bineinteles ca cineva a trebuit sa inghita praful din arhiva si sa le caute hartia. Si sunt destui care fac chestii de acest gen.

      Ștergere

Comentariile la acest articol sunt moderate, nu apar imediat pe pagina.