Translate

sâmbătă, 21 martie 2015

Lumile lui George R.R.Martin

Il cunoastei ca autor al seriei "Cantec de gheata si foc", eu am vrut sa vad si scrieri mai vechi ale lui George R.R.Martin, asa ca am comandat "Regii nisipurilor", o carte ce grupeaza povestiri SF mai vechi, din anii '70.


Ca scriitor de SF, George R.R. Martin pastreaza aceeasi capacitate extraordinara de a imagina lumi departe, tare departe de Pamant. La propriu. Pe cat sunt de indepartate in spatiu si timp, intamplarile sunt tot atat de impresionante si sensibile.
La inceput m-am gandit ca, fiind scrise cu 40 de ani in urma, povestile vor suferi de o oarecare naivitate...stiintifica. Pe masura ce citeam, mi-am dat seama ca, pentru acest scriitor, nu amanuntele tehnice conteaza, nu fenomenele spatio-temporale, fenomenele fizicii cuantice sau mai stiu eu ce subtilitate astronomica, ci intelesul ascuns al intamplarilor, deznodamantul care spune ceva, la fel ca finalul unei fabule.

Aceasta colectie de sapte fictiuni scurte a primit prestigioasele premii Hugo, Locus si Nebula si numeroase laude din partea presei si a criticilor literari.
"Regii nisipurilor" este ultima poveste a cartii, cea care ii da si numele, si reprezinta o metafora extraordinara despre cum pot fi influentate civilizatiile primitive de altele avansate si cum ajung sa se revolte impotriva creatorilor lor. Cine are ochi de vazut si urechi de auzit, va intelege ca este vorba despre insasi evolutia speciei umane, despre modul cum a fost "condusa" pe drumul civilizatiei de fiinte din spatiu si despre cum a sfarsit prin a-si castiga independenta in fata acestor conducatori. Ca si in cazul oamenilor, povestea spusa de autor nu poate fi considerata decat cu final deschis, bun sau rau, fiind posibil orice in continuare.
Am remarcat o preferinta a scriitorului in a utiliza ideea lumilor stravechi, subterane, disparute, misterioase. Doua dintre povestiri, "In casa viermelui" si "Orasul de piatra", se deruleaza in mare parte in tuneluri nesfarsite, dominate de intuneric si amintirea unor civilizatii fantastice, uitate de mult timp. Sentimentul dat de lupta personajelor de a razbi prin acest intuneric plin de pericole este nelinistitor, leit-motivul catacombelor da fiori oricui.
Cam in toate povestirile poate fi gasita o samanta de idee religioasa, cea mai evidenta fiind in "Calea crucii si a dragonului". Intr-un viitor extrem de indepartat, pe planete supuse religiei crestine, catolice, un inchizitor descopera propriile indoieli, in timp ce urmareste sa dea in vileag o noua religie ce il are pe Iuda ca figura centrala. Ceea ce se releva inchizitorului vine de dincolo de puterea lui de intelegere, un grup stravechi se ingrijeste ca lumea sa creada in orice, numai sa creada in ceva. Credinta este motorul care tine civilizatiile in functiune.
Relativitatea si energiile cosmice nedescifrate stau la baza altor doua povestiri, " Flori-amare" si "Prieteni nedespartiti", niste bijuterii scriitoricesti ce se bazeaza pe puterea imaginilor. De fapt, George R.R.Martin are meritul de a fi un scriitor care stie sa exploateze cuvintele si sa obtina exact decorul cu cel mai mare impact asupra cititorului.
Inchei spunand ca aceasta lectura a fost o relaxare, cartea are 370 de pagini, exact doza care te face sa spui "Mai vreau!". 

2 comentarii:

  1. :) Am citit "Regii nisipurilor" într-un almanah Anticipaţia prin anii optzeci! Interesant!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Citeam si eu toate almanahurile de acest gen dar nu-mi aduc aminte de Regii nisipurilor. Am uitat multe...

      Ștergere

Comentariile la acest articol sunt moderate, nu apar imediat pe pagina.