Translate

joi, 14 decembrie 2017

Novecento, o poveste de neuitat

Am citit Novecento intr-o seara, intr-o singura ora, la fel de usor cum ai da pe gat un pahar cu apa si la fel de lin ca o conversatie cu un prieten.
Alessandro Baricco, autorul acestei bijuterii literare, este un italian de 59 de ani, licentiat in filozofie si specializat in romane, eseuri, piese de teatru.
Novecento a fost ecranizata in 1998, avand titlul original "La leggenda del pianista sull'oceano", de regizorul Giuseppe Tornatore si am inteles ca si filmul este grozav de reusit.


sâmbătă, 9 decembrie 2017

Unica de decembrie

De cateva luni incoace nu prea am mai vazut surprize dragute la revistele glossy. Cu alte cuvinte, n-am mai avut motive sa cumpar astfel de publicatii. Dap, declar cu sinceritate ca nu am rabdare sa citesc revistutele de tot felul, doar ma uit la pozele stralucitoare si ma bucur de mostrele din interior.
Dar zilele trecute am ochit Unica pe luna decembrie, trasa intr-o tipla, burduhanoasa, semn ca avea intre pagini diverse chestii. In plus, in pachet, la vedere, era o crema de maini de la Cosmetic Plant. Ei, crema imi trebuia, asa ca am luat revista.

duminică, 3 decembrie 2017

Osteo Power pentru probleme ale sistemului osos

S-a intamplat ca in ultimele saptamani mama mea sa aiba niste probleme serioase din cauza osteoporozei. La asta se adauga o disfunctie veche la glanda tiroida, tulburari de metabolism, ceva hibe pe la rinichi. Rezultatul? I-au aparut pinteni la calcai, acele formatiuni osoase care pot da dureri extreme in timpul mersului. Nu i-au aparut peste noapte, ii avea de mai multi ani, dar nu o deranjasera prea tare pana de curand.
Acuma, ce sa zic, maica-mea nu e genul care sa alerge la doctor din orice, mai tratase in urma cu vreo cincisprezece ani aceste ciocuri, asa ca nu s-a urnit in primele doua saptamani, preferand sa suporte durerea. Da-i cu gheata, da-i cu bai cu sare, cataplasme cu varza, unguente...Sa cedeze durerea, neam! Si s-a agravat in asa masura, incat devenise chinuitoare. Practic o obliga sa stea in casa si sa menajeze piciorul.

joi, 30 noiembrie 2017

Jurnal de vacanta-Meloman de Sf.Andrei

Incep cu urarile deoarece am un sarbatorit in familie, asa ca o minivacanta care sa includa si aceasta zi a picat extrem de bine. Asadar, va doresc sa va bucurati de toti Andreii din viata voastra, mici si mari, iar daca sunteti posesori ai acestui popular nume, sper ca petreceti pe cinste.


Gandindu-se la zilele de relaxare, soferii regiei de transport in comun din orasul meu au facut ieri o greva (sanchi!) spontana. A fost spontana inca de la prima ora a diminetii deoarece pe la 6, cu noaptea-n cap, am aflat de acest nefericit eveniment. Nefericit pentru noi, salariatii, care aveam nevoie stringenta de un mijloc de deplasare. Precizez ca greva a fost neinspirata si pentru pensionarii care s-au vazut nevoiti sa stea acasica, in loc sa bantuie piata si supermarketurile.
De dus m-am dus la serviciu, de venit am venit pana in centru cu o colega posesoare de automobil personal, dupa care a trebuit sa o iau per pedes spre scoala lui fiu-meu deoarece clasa pustiului pregatise program artistic (in avans) pentru 1 Decembrie. Pe la jumatatea drumului imi amortisera mainile de frig, parca ma lua cu ameteli si aveam deja febra musculara. Nu stiu cum am reusit sa ruginesc in asemenea hal, dovada ca o greva face bine din cand in cand la sanatate. Nu si la buzunar deoarece sunt posesoare de abonament platit cu un purcoi de bani. Intrebarea este: cine imi plateste mie ziua pierduta din abonamentul lunar? Ar trebui sa mi-o ramburseze don' Primare care nu are grija sa le mearga bine celor de la transportul in comun. N-ai sa vezi!
Am facut o halta la maica-mea sa-mi trag sufletul, prilej de a constata ca sunt mai demolata decat ea la peste 75 de ani, si am purces din nou la drum.